La un moment dat am notat tot ce îmi trece prin minte că-mi place și constatam ce-mi plăcea să folosesc în arta mea. Trăiam permanent cu harta gândurilor și a obsesiilor mele. Cu puțină detașare însă, mai târziu, am privit un bilețel de-acela cu alți ochi. Mi-a plăcut intensitatea pixului roșu ce scrises strâmb, pe o diagonală, intersectându-se cu violetul de pe cealaltă față a biletului.

Atunci am decis să îmi construiesc pânze pe care să le am undeva în colțul atelierului și pe care să notez pe viitor atunci când urma să-mi treacă vreo idee sau pur și simplu când aveam să simt nevoia să notez ceva. Atelierul meu s-a umplut rapid de pătrate și dretunghiuri cu pătrate în foarte scurtă vreme.

Mai departe de povești, scrisori și dialoguri între artiști cu preocupări diferite, pe care le savurez cu fiecare ocazie, sunt atrasă de impactul vizual efectiv pe care îl are o literă pe de-o parte, și de muzicalitatea unor anumite cuvinte (succesiuni de litere), pe de altă parte. Îmi plac sistemele de coduri, ambalajele, subtitrările, fontul „Courier New” ce vrea să imite paginile redactate la mașina de scris de odinioară și nu în ultimul rând, reclamele luminoase. Îmi plac formele lor precise și în cele mai multe dintre cazuri culoarea-lumină a acestora (fie că este vorba despre o informație/imagine găsită în format digital, fie că este vorba despre reclame luminoase).

Pentru mine postit-ul este metafora unui demers artistic în dezvoltare. Numai notând ceva pe prima pânză îți dai seama că poate nu ai spațiu suficient sau ca trebuia să te organizezi altfel și te muți pe a doua suprafață. Postit-urile, atât de neglijent irosite, sunt suprafețe, cadre ale unor compoziții intuitive (căci sunt însemnate în grabă și fără preocupare pentru frumos).

<<Speculez siguranța liniei. Pensula trebuie încărcată cu grijă atât cât este necesar ca să poată parcurge traseul pe care îl are pentru a scrie mesajul propus. Expresivitatea gestului aceluia care scrie o notiță poate fii asemănată cu forța unui expresionist abstract. Supradimensionată, o notiță folosită nu este altceva decât o suprafață cu tușe largi și hotărâte.>> scriam eu în Octombrie 2016, când am demarat acest drum rostogolit și tatonat al folosirii literelor drept semn de expresie.